Mirosul de portocale

În orice birou ne-am afla în care se mai află încă un număr mai mic sau mai mare de persoane, în momentul în care cineva decojeşte o portocală toate simţurile îşi ridică antenele desupra monitoarelor. Ochii se rotesc şi privirile strălucitoare din mijlocul pupilelor îşi fac simţită prezenţa. Ca nişte animale de pradă, oamenii caută să vadă de unde vine mirosul. Aproape că se vede cum fiecare abia aşteaptă să-l descopere pe "răufăcător", pe cel care a îndrăznit să trimită mireasma înnebunitore care l-ar face până şi pe Patrick Suskind şi al său "Parfum" să pălească.

- Cineva a desfăcut o portocala?
- Cine mănâncă portocală? 
- Ce mă înnebuneşte mirosul ăsta?

Sunt întrebări care uneori nu se aud, dar care se văd în ochii tuturor. Cel care a desfăcut portocala zăreşte privirile celorlalţi după ce a aruncat cojile.

-Vreţi şi voi? întreabă, de multe ori sperând că răspunsul va fi negativ. 
- Ah, nu, se aude de peste tot. Eram curioasă că mirosea a portocală.

Nimeni nu doreşte, în final, nici o felie de portocală. Şi atunci, de unde dorinţa asta nebună pe care o stârneşte mirosul de portocală? De ce tot timpul se ridică privirile căutând să găsească "urma de parfum"? 


PS: Invariabil, acelaşi lucru se întâmplă şi cu pufuleţii. Mica "orgie" nevinovată.