Gest extrem

Televiziunile de ştiri din România au avut o săptămână absolut plină: parterul unui bloc a explodat la Bacău, centrul oraşului Ocna Mureş s-a surpat din cauza galeriilor de sare pe care este construit, galerii care au început să se prăbuşească şi, colac peste pupăză, un om s-a aruncat din balconul parlamentului, acolo unde se dezbătea o moţiune de cenzură depusă de opoziţie împotriva guvernului Boc.

Gestul celui care s-a aruncat de la balcon a suscitat cele mai aprinse dezbateri, unii cerând chiar demisia guvernului, unele din deciziile sale stând la baza gestului extrem la care protestatarul a recurs.

Etichetările la adresa protestatarului nu au întârziat să apară: "nebun", "trebuia consultat de un medic", "cum a ajuns acolo?" (uitându-se faptul că era angajat TVR şi că avea acces la loja presei), "ia să lucreze şi el la privat să vadă cum se câştigă un ban... pe lângă că mi-a băgat mâna în buzunar cu taxa tv şi o freacă toată ziua acum nea(sic!) mai făcut de râs în toată lumea" etc. Forumiştii pro guvernamentali nu au ratat ocazia de a cataloga gestul ca fiind din vina lui Ion Iliescu, o temă favorită a preşedintelui Băsescu, sau chiar a mogulilor de presă care îl vor îndepărtat definitiv din viaţa politică pe actualul locatar al Palatului Cotroceni. Au mai existat şi voci care au spus că a fost un gest premeditat al opoziţiei. Afirmaţie puţin lipsită de logică având în vedere că gestul s-a petrecut într-o şedinţă unde se dezbătea o moţiune de cenzură depusă împotriva guvernului. Deşi suspendată, pentru moment, şedinţa parlamentului a fost reluată numai cu membrii partidelor de la guvernare care au avut grijă ca moţiunea să nu treacă, deşi lipsa opoziţiei nu le dădea nici o emoţie. O dovadă de cinism care nu arată decât că ciolanului nu i se mai dă drumul odată prins în dinţi.

De cealaltă parte, a existat un cor al aprobării gestului. Un cor însă răguşit, dar cu câteva accente de sunete acute care erau de acord că gestul este extrem, dar foarte normal în condiţiile economice date. Majoritatea covârşitoare spunea că este singurul gest pe care îl mai poate face cineva aflat în situaţia protestatarului, că acesta este un erou şi că poate fi asemuit cu Liviu Babeş, toţi fiind de acord că nu ar fi fost în stare de un astfel de gest. O bucurie uşor tembelă pentru că, nu-i aşa, cineva a avut curajul să dea glas problemelor celorlalţi fără ca gloata să fi suferit ceva. "Ce bine că s-a aruncat altul şi că nu am făcut-o eu!" şi-au spus mulţi văzând imaginile cu trupul plonjând de la balcon, fără ca la sol să fie vreo cutie pe care cascadorul să se oprească. 

Nici unul din politicienii aflaţi în funcţii în acest moment (parlamentari sau miniştri) nu a înţeles că gestul s-a petrecut acolo unde se dau legile ţării. Legi strâmbe şi de cele mai multe ori fără o logică ce ar putea să îl facă pe om să înţeleagă faptul că, totuşi, cel pe care el l-a trimis acoloar trebui să lucreze şi pentru el. Mai ales pentru el.