De ce are societatea din jurul nostru o imagine greşită despre noi? Şi aici nu mă refer la modul cum relaţionăm cu cei din jurul nostru, ci la modul cum cred ei că gândim.
Aproape toată lumea care mă întreaba ce sex are viitorul copil şi care află că va fi băiat, are următoarele replici: "Trebuie să fii foarte mândru că e băiat" sau "Ce mândru eşti că ai băiat!" sau "Se vede după cum vorbeşti că eşti mândru".
Şi dacă ar fi fost fată care era problema? Se întâmpla cumva vreo tragedie? Depindea viitorul omenirii de asta?
Oamenii cred că îşi proiectează propriile aşteptări asupra celor din jurul lor, iar când celor din jur li se întâmplă anumite lucruri care nu sunt conform dorinţelor celorlalţi au tendinţa să spună: "Presupun că nu eşti prea mulţumit de chestia asta, nu?" De ce nu aş fi mulţumit? Dacă mie chiar îmi face plăcere ceea ce s-a întâmplat?
Poate că ar trebui ca lumea să se gândească mai mult la dorinţele lor, decât la ale celor din jur. Să vadă ce anume e plăcut în viaţa lor şi să schimbe ce nu le place, în loc să dea lecţii altora. În felul ăsta, cu siguranţă, am fi mai calmi şi mai buni unii cu ceilalţi.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu