15 minute de muzică

Vineri dimineaţă, ora 10:15, într-un autobuz din Braşov

La prima staţie după ce am urcat eu, urcă o tânără care îşi zăreşte o cunoştinţă pe un scaun din spatele meu. Se apropie, se salută, apoi tânăra ia loc lângă colegul ei. Aud un fâşâit, apoi nişte foi răsfoite. 

- Uite, spune ea, se pare că vom începe cu Vivaldi, Domine Deus: Tra-la-la, Ha-ha, se aude vocea tinerei interpretând o mică bucată din opera italianului. Dar nu ştiu dacă va fi chiar pe vocea asta, pentru că vom cânta în biserică şi cum e mai înaltă, sonoritatea e un pic altfel.

Trilurile "privighetorii" atrag privirile: unele de disconfort, altele de plăcută surpriză, deşi nu se auzea decât la maxim 2 metri distanţă în jurul ei, ştiind să fie şi destul de discretă. 

-Apoi, vom continua cu asta: Ha, Ha, Aaaaa, Tra-la-la, spune răsfoind din nou nişte foi. E un pic mai uşor, dar merge mai repede. După care La-la-la-ha-ha-ha. 

Timp de 15 minute (atât cât am mers împreună) tânăra şi-a etalat plăcuta voce, părând a exersa şi a-i arăta coelgului ei cum va ataca anumite partituri şi cum vor intra rând pe rând sopranele şi tenorii în jocul muzicii, fiind extrem de dezinvoltă. 

Cu regret am coborât din autobuz lăsând "privighetoarea" sa-şi continue dansul printre partituri, mulţumindu-i în gând pentru sfertul de oră de muzică.